• Background Image

    Savoarea inefabila, emotia sublima – rasa

    February 8, 2017

February 8, 2017

Savoarea inefabila, emotia sublima – rasa

In tratatul Abhinava Bharati, cel mai mare maestru din Sivaismului casmirian, Abhinavagupta, arata ca rolul esential al artei este acela de a trezi in constiinta spectatorului o anumita savoare inefabila, o emotie sublima, rasa. Trairea estetica cea mai elevata, afirma el, este intru totul similara starii de extaz divin, samadhi, pentru ca si intr-un caz si in celalalt, se ajunge la transcenderea individualitatii egotice si la acea bucurie extatica ce caracterizeaza fiinta noastra universala.

Scoala Trika, nu este insa un caz singular in ceea ce priveste evidentierea legaturii profunde care exista intre arta si spiritualitate. Intr-o forma sau alta, intreaga Antichitate a recunoscut existenta acestei legaturi si a acordat artitului un statut special, considerandu-l adeseori un mesager al zeilor.

la randul sau Evul Mediu, atat de dezinteresat in a retine individualitatea artistilor, considera opera de arta ca fiind in mare parte rodul unei conlucrari a umanului si a Harului Divin. In contrast cu aceste situatii, lumea moderna aproape a pierdut orice notiuni esoterice legate de puterea transformatoare a artei, aceasta degenerand intr-o activitate profana, la fel ca oricare alta.

Uratul, absurdul, non sensul si grotescul au invadat arta contemporana

Una dintre preocuparile pseudo artistilor care plorifereaza astazi este accea de a se “elibera” de Dumnezeu si de orice credinta in valorile universale. Iar rezultatele acestei “eliberari” nu au intarziat sa apara: urat, absurdul, non sensul, grotescul au invadat arta contemporana intr-o masura atat de mare, incat cei care nu sunt dispusi sa “savureze” o astfel de “arta” sunt adesea degretati, inculti sau retrograzi, asa cum demodata este considerata si credinta ca arta are o menire spirituala sau ca ea poate determina o transformare profund benefica in fiinta umana.

0 Comments

Leave A Comment

Leave a Reply